Diferenta dintre crocodil si aligator 


        Mai intai de toate, haideti sa comparam aligatorii si crocodilii in ceea ce priveste familiile lor taxonomice. Desi ambele reptile apartin aceluiasi ordin Crocodilia, aligatorii sunt clasificati in familia Alligatoridae, in timp ce crocodilii sunt membri ai familiei Crocodylidae.
        In ceea ce priveste habitatul aligatorilor si al crocodililor, ambii traiesc in aproprierea apei si isi depun ouale pe uscat. Dar diferenta este ca aligatorii prefera apa proaspata, in timp ce crocodilii prefera sa traiasca in apa salmastra sau apa sarata
        In ceea ce priveste habitatul aligatorilor si al crocodililor, ambii traiesc in aproprierea apei si isi depun ouale pe uscat. Dar diferenta este ca aligatorii prefera apa proaspata, in timp ce crocodilii prefera sa traiasca in apa salmastra sau apa sarata
        Vorbind mai multe despre aligatori vs crocodili, culoarea corpului aligatorilor este mai inchisa decat a crocodililor. Aligatorii sunt in cea mai mare parte negriciosi sau gri, in timp ce culoarea crocodililor este verde oliv sau maro.
        Diferenta cea mai notabila intre un aligator si un crocodil este forma botului. Aligatorii au botul mai larg in forma de "U", in timp ce forma botului unui crocodil este ingusta si formeaza un V spre capat.
        La aligatori, este notabila absenta bordurii zimtate la picioarele din spate, zimturi prezente la picioarele crocodililor.
        Plasarea dintilor este de asemenea o trasatura distinctiva ce delimiteaza aligatorii de crocodili. Plasarea maxilarului unui aligator este de asa natura incat falca superioara este mai larga si o acopera complet pe cea inferioara. La crocodili, latimea maxilarelor superioare si inferioare este aceeasi, prin urmare, dintii din maxilarul inferior sunt vizibili cand gura este inchisa.

                                                 Gavialul

          Gavialul (Gavialis gangeticus) este unica specie care apartine genului crocodililor cu cioc – genul Gavialis – dar si unul dintre cei mai mari crocodili, el atingand lungimea de 4-7 m si greutatea de 800 kg. Traieste in regiunile nordice ale subcontinentului indian, pe cursurile fluviilor Gange, Mahanadi, Indus si Brahmaputra si este considerat de indieni un animal sfant, dedicat zeului hindus Vishnu.
          Acest crocodil este usor de recunoscut dupa botul sau deosebit, lung si ingust, prevazut cu dinti mari si ascutiti in partea anterioara si cu dinti mici, de aceeasi dimensiune, in partea posterioara. Masculii prezinta pe varful botului o excrescenta bulboasa care poarta numele de ,,ghara”. Are culoarea corpului verde-maronie-deschisa pe partea dorsala si mult mai palida pe partea ventrala. Comparativ cu alte specii de crocodili, gavialul are ochii foarte bulbucati si cele patru membre palmate, lipsite de forta pentru a sprijini corpul.
           Este o reptila acvatica care se hraneste mai ales cu pesti, pe care ii prinde cu botul ascutit prevazut cu dinti ascutiti si conici. Cand are ocazia nu refuza nici pasarile acvatice sau diferite mamifere mici. Avand botul subtire si lung, gavialul prinde pestele din lateral, iar dupa ce il strapunge cu dintii si il omoara, il intoarce pentru a-l inghiti cu capul inainte. La oameni nu sunt cunoscute cazuri de atac, dar apropierea de acest crocodil este periculoasa.
           Gavialul este o specie pe cale de disparitie, numarul de exemplare a scazut foarte mult din cauza pescuitului, vanatorii si a distrugerii habitatului. Astazi, in captivitate se urmareste inmultirea si cresterea treptata a populatiei de gaviali. Aceasta specie face parte din ordinul Crocodylia si familia Gavialidae.
            In perioada de imperechere care dureaza din luna noiembrie pana in luna ianuarie, masculul isi apara teritoriul si isi atrage in jurul lui mai multe femele prin sunete caracteristice scoase prin excrescenta bulboasa. Dupa ce are loc imperecherea sub apa femela sapa un cuib pe mal, departe de marginea apei, in care depune un numar de 30-50 de oua. Ouale sunt destul de mari, cantaresc fiecare aproximativ 150 g. Dupa o perioada de 80-90 de zile apar puii care sunt hraniti de femela cu insecte si amfibieni.

                                            Rinocerul

Rinocerul (in engleza rhinoceros) este un mamifer pahiderm mare care traieste in Africa si Asia si care face parte din familia Rhinocerotidae. Locuieste in savane deschise sau cu tufisuri, dar mai ales in zona dintre savana si padure. Rinocerul este un animal ierbivor care se hraneste cu iarba, muguri, frunze, copaci mici si tufisuri.

In acest moment mai exista 5 specii de rinocer pe glob: rinocerul javanez, rinocerul de Sumatra, rinocerul negru, rinocerul indian (rinocerul cu platosa-armura) si rinocerul alb, dar din nefericire numarul rinocerilor scade de la an la an si este considerata o specie amenintata cu disparitia, facandu-se in acest sens eforturi pentru protejarea acestora. 
Rinocerul nu are dusmani in randul animalelor, ci doar in randul oamenilor.

Rinocerul alb este cel de-al doilea animal ca marime de pe glob, dupa elefant. Are un corp foarte masiv, acoperit cu o piele foarte groasa si lipsita de par si exista rinoceri cu unul sau cu doua coarne curbate in frunte (doar rinocerul negru are 2 coarne). Picioarele sunt groase si puternice, pentru a putea sustine corpul imens si gras si se termina cu 3 degete. Culoarea pielii este gri (pentru rinocerul alb) sau neagra.  Lungimea si greutatea rinocerului difera in functie de specia din care face parte, astfel rinocerul negru are lungimea de 3-4 m si ajunge pana la 1,30 m inaltime la nivelul umerilor, iar rinocerul alb este mai mare, ajunge pana la lungimea de 5 m, iar ca si inaltime, pana la 2 m. Greutatea rinocerului negru este de 1.000-2.000 kg, iar a rinocerului alb de 2.300-3.600 kg.Rinocerul are capacitatea de a alerga cu 50 de km/ora si cu toate ca are un corp masiv are o agilitate sporita.La fel ca si elefantilor, rinocerilor le place sa se tavaleasca in noroi si praf si mai in permanenta este murdar, dar acest lucru il face pentru a se proteja de soarele puternic si de insecte. De multe ori rinocerii pot fi observati cu pasari pe spate, ei permitand acestora sa stea pe spatele lore pentru ca acestea ii curata de insectele nedorite.

                                             Broasca-bou

Are circa 2 kilograme si masoara peste 23 de centimetri. Constitutie robusta, capul si gura mari si pielea verde-maslinie. Asa poate fi descrisa pe scurt una dintre cele mai mari broaste din luTraieste in tari precum Angola, Botswana, Kenia, Mozambic, Namibia, Sudul Africii, Tanzania, Zambia, Zimnbabwe sau Congo.

"Bullfrogs" africane, asa cum este denumita specia, petrec cea mai mare parte a vietii lor in subteran, mai ales in timpul sezonului uscat.Pentru a evita conditiile grele ale verii africane, se cufunda intr-un lung "somn". Ele se ingroapa adanc in pamant si se invelesc intr-un "cocon" ermetic, alcatuit din straturi din propria piele moarta.Pentru a evita conditiile grele ale verii africane, se cufunda intr-un lung "somn". Ele se ingroapa adanc in pamant si se invelesc intr-un "cocon" ermetic, alcatuit din straturi din propria piele moarta.

                                                    Taipanul


       Australia este renumita pentru speciile de serpi veninosi, insa cel mai otravitor dar si mai mare dintre toate este specia Oxyuranus scutellatus sau taipanul. Mai mult decat atat acesta este considerat pe locul trei in topul celor mai veninosi serpi ai planetei. Glandele sale au suficienta otrava pentru a ucide 12 000 de cobai. Are otrava cea mai puternica din toti serpii veninosi de pe acest continent si coltii cei mai lungi, astfel incat este cunoscut drept un sarpe feroce. Neurotoxinele din compozitia otravii au un efect negativ puternic asupra sistemului nervos al victimei. Veninul provoaca stari de greata, varsaturi, dureri puternice de cap, crampe si poate duce la coma. Sobolanii mor foarte repede din cauza otravii, omul poate trai in functie de cantitatea de venin introdusa in corp prin muscatura intre 1-6 ore.
            Taipanul traieste doar in regiunile cu savane si paduri tropicale din nordul Asutraliei si sudul Noii Guinee. Are lungimea corpului de 2-3,6 m si greutatea de aproximativ 6,5 kg. Corpul sau este destul de gros, acoperit cu solzi mici, desi, carenati, iar coloritul este aramiu sau maro-deschis pe partea dorsala si palid, albicios pe cea ventrala. Capul este mic si de forma dreptunghiulara, are o nuanta de culoare mai deschisa comparativ cu corpul. Gatul este scurt, iar coada masoara 20% din lungimea corpului. Ochii sunt mici, au irisul de culoare inchisa, sunt pozitionati pe partile laterale ale capului. Botul este scurt, limba lunga si bifurcata, iar narile pozitionate pe partea superioara a acestuia.
             Taipanul este o specie vulnerabila, aflata in pericol de disparitie.

                                         Pesti din Marea Neara


       Speciile valoroase de peşti din Marea Neagră s-au redus într-un mod extrem de îngrijorător ca urmare a deteriorării grave a sistemului ecologic acvatic, trage un semnal de alarmă.
            Iată ce avem acum în Marea Neagră: scrumbie, şprot şi hamsie. În trecut aici au existat sturioni, cambulă, lufar, chefal. În prezent, până şi scrumbia este pe cale de dispariţie, iar şprotul şi hamsia reprezintă 90% din totalul rezervelor de peşte care se găsesc aici", a declarat duminică Tokarev, referindu-se la rezultatele unei recente expediţii a cercetătorilor IBSS, care au studiat ecosistemul acvactic în partea ucraineană a Mării Negre.
            În acest context, ei sesizează asupra stării critice în care se află alga roşie (Phyllophora Grev) din câmpurile Zernovo. Aceasta aproape că a dispărut de pe o suprafaţă de aproximativ 10.000 de hectare în nord-vestul Mării Negre, lăcaş al crustaceelor, midiilor şi moluştelor. Deşi câmpurile de algă roşie au fost luate din 2008 sub protecţia statului ucrainean, Tokarev consideră că această decizie a întârziat cu cel puţin un deceniu.

Responsabilă de această situaţie este activitatea intensă de exploatare a rezervelor de petrol şi gaze din această parte a Mării Negre, a subliniat expertul ucrainean. În prezent, aici, la o adâncime de 20-22 de metri trec nave cu un deplasament de 70-80-100 de tone, care agită toate sedimentele de pe fund, iar curenţii le duc pe distanţe lungi.

         

                                                Rechinul-tigru

       Rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier) este cel mai temut dintre toti rechinii, considerat spaima navigatorilor, dar si a locuitorilor de pe litoralul marilor mai calde. Daca se intampla ca un om sa cada peste bordul unei nave in mare, poate deveni victima acestui rechin si desigur isi va gasi sfarsitul in stomacul acestui peste periculos. Populeaza toate apele marilor temperate si tropicale, apare chiar si in Marea Mediterana. Prefera apele litorale, de aceea se apropie de tarm si uneori exploreaza apele mai putin adanci ale golfurilor si estuarelor in cautarea hranei. Obisnuieste sa se deplaseze si pe distante foarte mari, mai ales in lunile calde inoata de la tropice pana la latitudini mari.
               Are o marime enorma, poate ajunge la lungimea de 5,5-7,5 m si greutatea medie de 900 kg, este rapace si lacom, un peste rapitor foarte periculos. In general femela este mai mica decat masculul. Capul rechinului-tigru este foarte mare comparativ cu dimensiunea corpului. Botul sau rotunjit si larg se termina cu gura transversala ce se deschide larg si este prevazuta cu dinti foarte ascutiti si triunghiulari. Corpul este fusiform pe partea dorsala prezinta un colorit maroniu sau maroniu-cenusiu cu dungi inchise ca de tigru, iar pe lateral culoarea se estompeaza treptat si devine alba pe burta. Rechinii tineri au acest desen cu dungi mai pronuntate, la adulti dungile se estompeaza in timp si la unele exemplare dispar. Inotatoarea codala este perfect adaptata la forma fusiforma si subtire a corpului, are lobul superior mai alungit decat cel inferior, fapt care il ajuta sa inoate cu mare viteza. Inotatoarele pectorale sunt mari, marginea lor anterioara ajunge pana la ultimele fante branhiale, iar inotatoarele ventrale sunt de dimensiuni mai mici.
                 Acest rechin este un vanator nocturn, hrana sa consta din pesti, alte specii de rechini, reptile, delfini de mare, animale nevertebrate, mamifere marine, broaste testoase, cefalopode, crustacee, dar si din hoituri si chiar resturi menajere